Un mecanism de coping este un proces care ajută la gestionarea stresului sau creează adaptare la stres. Este vorba despre a face față unei situații care îți creează stres printr-o modificare mentală, emoțională sau fizică.
Exemple: comportamente adictive precum fumat, pariuri, automutilare etc. negare, umor, atac, regresie, supracompensare, umilință, victimizare, evitare, disociere, centrare pozitivă, evadare în imaginație, cărți sau filme, intelectualizare, distanțare, deconectare, comportament pasiv-agresiv, proiecție, reprimare, substituire (înlocuire).
Este naturală dorința oamenilor de a schimba situația cât de repede posibil, deoarece nu pot prospera într-o atmosferă stresantă. Dar uneori situația nu poate fi eliminată și nu este în controlul nostru să eliminăm factorul stresant, așa că suntem forțați să îl gestionăm, să îi facem față și să ne adaptăm. Asta se întâmplă mai ales în copilărie, când ceilalți oameni au controlul asupra vieții noastre.
Multe dintre mecanismele de coping ne permit să supraviețuim circumstanțelor stresante din viață, pentru a continua să trăim și să ne dezvoltăm, în pofida stresului. La început, când sunt inventate, ne sunt folositoare, dar pe măsură ce trece timpul, putem observa cum ceva ce la început ne ajuta, devine distructiv pentru propria persoană și cei din jurul nostru. Ceea ce a permis inițial dezvoltarea, acum o face imposibilă.
De asemenea, când ne maturizăm și ne aflăm în situații care pot fi schimbate, unde avem puterea de a minimiza sau elimina factorul stresant, nu conștientizăm acea putere personală. Ne complacem automat în mecanismul de coping, în loc să facem schimbări pozitive pentru propria persoană, și astfel rămânem blocați în acea iluzie de lipsă de putere.
Se poate spune că unele mecanisme de coping sunt sănătoase iar altele nu. Dar acest lucru este mai complicat de atât, deoarece jumătate din mecanismele de coping pe care le considerăm sănătoase, nu sunt așa.
Este dificil să renunți la mecanisme de coping deoarece ele nu cauzează durere direct. De fapt, ne ajută să ieșim din durere. Este vorba despre satisfacție automată, așa că subconștientul le pune în categoria ‘bun pentru mine’. Suntem făcuți să evităm durerea, după cum putem observa la majoritatea dependențelor, când durează ani de zile până la conștientizarea faptului că mecanismul care aparent ajută, are multe consecințe negative și face mult rău, atât propriei persoane cât și celor apropiați. Până în acel moment de conștientizare îi găsim justificări și facem orice putem pentru a-l apăra.
Nu considerăm mecanismele de coping ca fiind problematice deoarece oferă eliberare. De ce am încerca să rezolvăm ceva ce nu este o problemă? Este mai ușor să lucrezi cu simptomul care creează durerea. Astfel, cum putem soluționa ceva ce nu provoacă durere direct și nu este considerat problematic de mintea conștientă?
Câteva sugestii pentru cum poți renunța la un mecanism de coping (de adaptare):
- Este necesar să ne împrietenim cu durerea, să o acceptăm conștient și să mergem spre ea, în loc să fugim de ea. Folosim mecanismele de coping pentru a scăpa de durere, ceea ce înseamnă că nu am putut elimina amenințarea reală și ne-am concentrat atenția pe a doua amenințare, și anume durerea. Am amestecat durerea simțită cu amenințarea care ne punea în pericol și cauza acea durere și am început să vedem durerea ca fiind factorul care ne amenință viața. De fapt, nu durerea este amenințarea. Durerea este mecanismul de feedback care oferă informații în legătură cu mediul în care trăim, pentru a lua măsurile de siguranță necesare. A vedea durerea ca pe inamic și a folosi mecanisme de coping pentru a scăpa de ea este ca și cum ți-ai tăia mâna și ți-ai injecta morfină, pentru a te convinge că odată ce durerea va dispărea totul va fi bine. Când adevărata amenințare este pierderea sângelui, iar faptul că nu simți durere, nu înseamnă că ești bine.
Un mecanism de coping este ca morfina emoțională. Dacă îl folosești necorespunzător, te poți trezi cu o problemă mai gravă decât amenințarea de la început. Durerea nu este dușmanul, iar disconfortul nu este permanent. Nu trebuie să te temi că vei rămâne blocat în el. Folosește durerea ca pe o oportunitate de a observa feedback important în legătură cu un aspect anume – ca pe un mesager care vrea să îți transmită ceva. Dacă folosești mecanismul de coping pentru a fugi de durere, nu vei afla niciodată ce anume încearcă să îți transmită și nu vei putea lua măsurile necesare pentru tine sau apropiații tăi. - Verifică lucrurile care te fac să te simți mai bine și scrie o listă cu ele. Cum te descurci cu dificultățile? Aceste lucruri te pot ajuta cu adevărat, dar verifică să vezi care dintre ele poate fi de fapt un mecanism de coping și ce dezavantaje poate avea. Prin intermediul acestui exercițiu devii mai conștient/ă/x în privința instrumentelor pe care le folosești, iar cu timpul nu te vei mai lăsa controlat/ă/x de ele.
- Uită-te pe o listă cu mecanisme de coping și vezi dacă le poți identifica pe acelea pe care le folosești. Verifică felurile în care te ajută și felurile în care îți dăunează. Iar la cele cu care nu te identifici, caută să le vezi la oamenii din jurul tău. Acest exercițiu te ajută să îți deschizi mintea spre conștientizarea mecanismelor de coping la modul general, pentru a le identifica în momentul în care ți se întâmplă ție sau celor din jurul tău.
- Anulează mecanismul de coping de unde a început, din trecut. Mecanismele de adaptare se vindecă așa cum se vindecă și trauma – este necesar să descoperi cauza principală și să creezi soluții, pentru a face pace cu ceea ce s-a întâmplat. Când simți că ești pe punctul de a folosi un mecanism de coping, închide ochii și imaginează-ți că nu îl folosești. Dacă ai pe cineva apropiat care îți cunoaște mecanismele de adaptare, îi poți invita să îți spună: “În acest moment faci asta … Cum ar fi să faci altceva (opusul)?”
De exemplu, dacă simți nevoia să mănânci compulsiv, închide ochii și imaginează-ți că nu faci asta. Ce ar fi atât de rău dacă nu ai mânca? Vezi dacă poți intra în acea durere pe care vrei să o maschezi mâncând. Intră în acea durere care trăiește în corpul tău. Pune-ți întrebarea: când am simțit prima oară acest sentiment și i-am făcut față mâncând? În loc să cauți răspunsul, lasă amintirea să iasă la suprafață. Acum ai oportunitatea de a rezolva situația.
Poți folosi amintirea într-un exercițiu de vizualizare unde ajuți acea persoană (parte din tine) din trecut, să scape de acele circumstanțe amenințătoare și să învețe o altă modalitate de a face față (mai sănătoasă). - Când observi că se activează un mecanism de coping, alege să intri în el în mod conștient. Nu este rău să folosești mecanisme de coping. Este de preferat să alegi să le folosești, decât să le faci în mod automat, inconștient. Posibilitatea de a alege este foarte importantă atunci când simți că te chinui cu aceste mecanisme. Când ai dezvoltat ceva obișnuință în a lucra și simți acea libertate de alegere, încearcă să alegi să folosești un mecanism pe care îl consideri benefic pentru tine și folosește-l pe acela. Nu ai nimic de pierdut dacă încerci ceva nou și dacă nu funcționează, te poți întoarce oricând la cel inițial.
- Atunci când simți disconfort în legătură cu anumite gânduri, sentimente sau experiențe care te provoacă, practică detensionarea în locul încordării. Închide ochii și imaginează-ți că te destinzi. Spune-le mușchilor, celulelor și inimii tale să se relaxeze și să se înmoaie. Trimite respirația în ele pentru a le relaxa cât de mult se poate. Aceasta este o reacție total opusă când vine vorba de durere, iar când alegem să ne relaxăm, pe lângă informația pe care o aflăm din starea de disconfort, avem posibilitatea de a alege să nu intrăm în mecanisme de coping. Cu cât te împotrivești mai mult, cu atât rămâi în acea stare de disconfort și tocmai din această cauză mecanismele de coping creează, de multe ori, mai multă durere peste durerea de la început, pe care ai încercat să o eviți.
Toți vrem să găsim soluții la problemele noastre pentru a avea o viață bună. Nu este nimic greșit cu această dorință. Am fi în negare dacă nu am recunoaște că asta este ceea ce ne dorim. Dar durerea nu este o amenințare. Este un mecanism de feedback cu rol de atenționare în privința unei amenințări. Este mai benefic și mai proactiv să explorezi posibilitățile de transformare a amenințărilor, decât să faci din durere amenințarea principală, pentru ca apoi să creezi mecanisme de coping pentru acea durere.
Sursa:
Teal Swan - How To Let Go of A Coping Mechanism
Articol: https://tealswan.com/resources/articles/how-to-let-go-of-a-coping-mechanism-r208/
