[H] Brașov - Vibe fain de munte

Managementul stresului

ANTIDISCRIMINARE

Ce înseamnă “stres”?

Conform definiției din Dicționarul de Psihologie de Paul Popescu-Neveanu, termenul “stres” are două înțelesuri:

  • situație, stimul, ce pune organismul într-o stare de tensiune;
  • însăși starea de tensiune deosebită a organismului prin care acesta își mobilizează toate resursele sale de apărare pentru a face față unei agresiuni fizice sau psihice (emoție puternică).

Termenul de “stres” a fost introdus de H. Selye în 1937, care a avut în vedere mai ales stresul provocat de stimuli fizici. După el, reacția organismului are trei faze care formează “sindromul general de adaptare”:

  • faza de alarmă în care organismul încearcă să se apere de acțiunea nocivă, prin acțiunea puternică a sistemului endocrin - secreția de adrenalină, care poate favoriza bolile cardiovasculare și cortizolul, care scade rezistența organismului la infecții;
  • faza de revenire (rezistența specifică) în care organismul pare că se adaptează la situație, comportându-se relativ normal;
  • faza de epuizare apare după o perioadă mai îndelungată de stres continuu. Se caracterizează prin modificări hormonale intense, secreție masivă de adrenalină.

 

Selye a avansat ideea că factorii de stres psiho-sociali, precum un termen de lucru presant sau o ceartă aprinsă în familie, declanșează aceeași reacție psihologică precum o amenințare fizică. Selye a explorat legătura dintre stresul pe termen scurt care stimulează oamenii să își mobilizeze resursele pentru depășirea obstacolelor (stresul „bun”) și stresul continuu, care ne uzează capacitatea de a ne adapta și a face față (stresul “rău” sau neliniștea).

 

Ce este stresul psihologic?

Paul Frasse definește stresul psihic ca totalitatea conflictelor personale sau sociale ale individului, care nu-și găsesc soluția pe moment. Mihai Golu definește stresul psihic ca stare de tensiune, încordare sau disconfort, determinată de agenți afectogeni cu semnificație negativă, stare de frustrare (reprimare) a unor trebuințe, dorințe sau aspirații.

Caracterul nociv al stresului apare atunci când degradările produse sunt prea ample, depășind capacitățile adaptative ale organismului. Un stres moderat antrenează și stimulează vitalitatea organismului.

 

Există stres de suprasolicitare care poate duce la burnout, dar și stres de subsolicitare.

Sindromul Burnout sau sindromul epuizării profesionale reprezintă o stare de epuizare, atât fizică, cât și psihică, care apare în special la persoanele a căror profesie implică o responsabilitate deosebită și interacțiuni frecvente cu oamenii. În prezent, se consideră că sindromul Burnout nu se restrânge la anumite categorii profesionale, ci poate afecta orice persoană expusă la un stres de lungă durată. Așadar, afecțiunea poate să apară la angajații din orice domeniu. Sindromul apare tot mai frecvent în epoca modernă și conduce la scăderea performanțelor la locul de muncă, afectează relațiile cu cei din jur și calitatea vieții individului.

Situaţiile de subsolicitare precum deprivarea senzorială cu monotonie, lipsă de informaţie sau lipsă de activitate, urmate de o gamă largă de stări psihice, mergând de la simpla plictiseală şi până la izolare externă. Subsolicitarea stresează individul, deoarece în fiecare om există o nevoie înnăscută de afirmare a unei largi game de posibilităţi, care să-i evidenţieze capacitățile. Stresul de subsolicitare apare în condiţiile vieţii moderne destul de frecvent, în activităţile de “deprivare senzorială" realizată în unele situaţii de izolare profesională sau neprevăzută.

 

Mecanismele de adaptare la stres

Strategiile de coping sunt răspunsurile cognitive, afective şi comportamentale pe care le dezvoltăm cu scopul de a reduce, stăpâni sau tolera solicitările interne sau externe ce depăşesc resursele personale (Lazarus şi colaboratorii).

Oamenii dezvoltă diverse mecanisme de adaptare când simt că nu au control asupra factorului stresor sau evenimentului traumatic. Fiecare om are propriile modalități de a gestiona stresul, astfel ce este util pentru o persoană, s-ar putea să nu funcționeze la fel de bine pentru altcineva.

 

Copingul centrat pe emoţie - este un proces pasiv prin care încercăm să diminuăm sau să eliminăm starea emoţională negativă neplăcută pe care o simţim în raport cu un stresor. Accentul este pus pe “ceea ce simţim” şi nu pe acţiune.

Câteva strategii de coping centrat pe emoții:

  • descărcarea emoţională prin plâns sau prin apelarea la suportul prietenilor;
  • minimalizarea problemei (“Nu este aşa de dificil examenul care urmează!”);
  • credinţa că timpul va diminua problema;
  • speranţa în ajutorul divin;
  • amânarea (“Mai am suficient timp până la predarea proiectului, mă voi ocupa mai târziu de el”).

Copingul centrat pe acţiune - presupune un proces dinamic, activ, conştient orientat către cauza stresului, către problema care determină stresul. Concret, de exemplu, dacă stresul este generat de încadrarea la un nou loc de muncă, mecanismul de coping centrat pe acţiune presupune orientarea pe acumularea de cât mai multe cunoştinţe şi abilităţi care vor fi folosite/cerute la noul loc de muncă.

Tipul de strategie de coping folosit în anumite momente depinde de mai multe aspecte. Unul dintre cele mai importante este tipul de problemă, situație sau stresor cu care se confruntă persoana. Mai simplu spus, dacă stresorul este o problemă cu puternic impact emoțional, vor fi mai utile tehnicile centrate pe emoție. Pe de altă parte, dacă stresorul este unul ce ține de o situație de gestionare a resurselor sau planificare, vor fi mai utile cele centrate pe problemă. Un prim pas ar fi identificarea situației de rezolvat.

 

Metode de gestionare a stresului:

Identificarea factorului stresor - este important să conştientizăm care este de fapt problema care ne determină starea de stres.

Dezvoltarea comunicării asertive - exprimarea într-o manieră directă, nonagresivă a nevoilor şi dorinţelor noastre.

Conectarea emoţională cu familia şi prietenii - susţinerea afectivă din partea cuiva drag este de mare ajutor atunci când ne confruntăm cu situaţii dificile.

Planificarea eficientă a timpului - deseori stresul este determinat de multitudinea de sarcini pe care o avem de făcut. Prioritizarea şi planificarea lor conduc la diminuarea stresului.

Timp dedicat nevoilor şi hobbyurilor - alocarea în fiecare zi a unui moment în care ne facem o mică bucurie, plăcere sau facem o activitate care ne aduce satisfacţii.

Practicarea regulată a unui sport - orice formă de mişcare are un efect benefic asupra stării psihice.

Utilizarea diverselor modalităţi de relaxare - exerciţii de respiraţie, relaxarea progresivă musculară, yoga, tehnici de mindfulness, aromaterapie.

Dezvoltarea personală - conştientizarea resurselor interioare, o bună stimă de sine, cunoaşterea punctelor forte dar şi a celor slabe la care mai avem de lucrat, stabilirea clară a unor obiective, înţelegerea şi acceptarea sensului vieţii tale sunt aspecte deosebit de importante prin care diminuăm sau reducem stresul. Procesul de dezvoltare personală presupune un demers complex şi are rezultate eficiente dacă este făcut cu ajutorul unui psihoterapeut.

Alimentaţie sănătoasă - o alimentaţie echilibrată, diminuarea consumului excesiv de dulciuri, cafea, alcool, ţigări conduc la un corp sănătos care poate face faţă mult mai bine provocărilor venite din mediu.

Somn odihnitor - tulburările de somn sunt deseori asociate cu stresul. Este important să respectăm un program de somn, adică să ne culcăm şi să ne trezim la aproximativ aceleaşi ore. Un adult sănătos are nevoie de 7 ore de somn, cuprinse în intervalul orar 10 seara 6 dimineaţa. În acest interval au loc procesele de reglare şi echilibru de la nivelul sistemului neuroendocrin.

 

Ramona Grigoriță, psiholog, cu un master în evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și a familiei /ECPCCF la Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Universitatea București.

Redirecționează 3,5%

Redirecționează 3,5% gratuit din impozitul tău către [H] Brașov

Completează, semnează și trimite formularul 230 online.

Echipa organizației se va ocupa să depună formularul la ANAF.