Ce este rușinea toxică și ce poți face în privința acesteia
Rușinea este un subiect de discuție popular în această perioadă, când profesioniști din domeniul sănătății mintale ne atrag atenția în legătură cu efectele rușinii asupra sănătății și a stării noastre de bine. Dar poate fi dificil de identificat felurile în care rușinea toxică ne afectează viața și relațiile, mai ales relația cu sinele.
Este posibil să fi auzit despre efectele rușinii toxice de la speakeri precum Brené Brown, în multiplele ei Ted Talks și de la video-uri You Tube pe această temă, dar poate fi dificil de identificat când anume se strecoară rușinea toxică în viața noastră și mai ales în relațiile personale, în mod special în relația cu propria persoană.
Care este diferența dintre rușinea sănătoasă și rușinea toxică?
Anumiți analiști jungieni descriu rușinea precum “mlaștina sufletului”. Ei fac aluzie la felul în care putem fi atrași și blocați în poveștile dureroase și false pe care le-am internalizat. Croindu-ne drumul prin noroi și făcând lumină asupra rușinii toxice și a originii sale, putem să începem să ne îmbrățișăm sinele autentic și să închidem spirala rușinii.
Ce este rușinea sănătoasă? De ce am nevoie de rușine?
Rușinea sănătoasă este strâns legată de sentimentul de vină; ne transmite când am rănit sau dezamăgit pe cineva din câmpul nostru de relații. Rușinea sănătoasă începe să se dezvolte pe la 15-30 de luni. În jurul acestei vârste, când un părinte sau tutore ne ceartă, învățăm că am dezamăgit pe cineva drag, pe care ne bazăm pentru a ne fi îndeplinite nevoile.
Spre deosebire de rușinea toxică, rușinea sănătoasă ne poate ghida, ne învață granițe personale și siguranță și ne ajută să ne integrăm în normele sociale. De exemplu, gândiți-vă la un părinte care își mustră copilul pentru că a izbucnit într-un loc public, precum un magazin sau restaurant. Copilul învață ce se așteaptă de la el în acel domeniu social, prin intermediul mesajului: “Acel comportament nu este acceptabil aici.” Rușinea sănătoasă ne învață ce se așteaptă de la noi din punct de vedere familial și cultural și cum să ne conformăm.
Rușinea sănătoasă și vina sunt instrumente de învățare
Rușinea sănătoasă și vina ne dezvoltă busola morală și comportamentală. Oferă ghidare în legătură cu ce este greșit și inacceptabil în relațiile cu ceilalți. Sentimentele de rușine și vină ne pot semnala că suntem pe cale să înșelăm încrederea cuiva apropiat. Ele ne încurajează să ne oprim, să analizăm și să alegem să nu rănim o altă persoană cu propria furie, cuvinte sau acțiuni dure.
Vina ne învață că greșelile sunt o parte normală și de așteptat în călătoria vieții. Suntem imperfecți de umani! Iar greșelile sunt oportunități de învățare.
Învățăm această lecție de-a lungul vieții, când rănim pe cineva drag sau chiar un străin, prin intermediul cuvintelor noastre. Putem observa din reacțiile persoanei că am încălcat o graniță personală importantă. Sentimentul sănătos de rușine și vină ne transmite că trebuie să reparăm relația cu acea persoană, de obicei cu scuze sincere.
Deoarece suntem concepuți pentru conexiune, suntem dispuși să ne acceptăm greșelile și scuzele. În episodul “I’m Sorry: How to Apologize & Why It Matters” al podcast-ului “Unlocking Us”, Harriet Lerner și Brené Brown discută despre ce înseamnă scuzele sincere și de ce este de ajutor să le folosim, chiar și atunci când cealaltă persoană nu poate sau nu este pregătită să le accepte. A-ți cere scuze este important pentru propria creștere și pentru dezvoltarea rușinii sănătoase, indiferent de rezultat.
Pentru că toți greșim, putem înțelege că nimeni nu este perfect, iar o greșeală majoră nu trebuie să încheie o relație. Din contră, ne oferă oportunitatea de a învăța.
Ce este rușinea toxică și de ce doare?
Rușinea toxică, pe de altă parte, este credința fundamentală că: “Sunt o persoană rea. Sunt defect/ă. Trebuie să ascund de oameni cine sunt cu adevărat.”
În loc să evaluezi propriile acțiuni și reacțiile celorlalți la ele, rușinea toxică îți spune că tu ești problema. Că nu ești suficient/ă și nu meriți să ai intimitate sau conexiune deoarece este ceva greșit în legătură cu adevărata ta natură, iar din această cauză trebuie să te ascunzi de ceilalți.
Cum apare rușinea toxică?
La dezvoltarea rușinii toxice pot contribui atacurile din partea părinților, a colegilor sau a partenerilor, în timpul creșterii și la maturitate. Deseori internalizăm declarațiile nocive ale celorlalți în legătură cu propria persoană și credem că ne definesc.
Câteva exemple de declarații nocive care pot contribui la dezvoltarea rușinii toxice sunt:
- “Ești prost.” Când îți dorești în secret să fii profesor universitar.
- “Ești inutil.” Când încerci să le faci altora pe plac și să ajuți cum poți.
- “Ești un ratat.” Când serviciul pe care l-ai găsit nu este atât de prestigios cum ți-ai fi dorit.
- “Ești gras.” Când te zbați cu menținerea greutății și îți este foame de luni de zile.
- “Ești nebun.” Când ești vulnerabil și îți exprimi emoțiile.
Probabil ai și tu câteva exemple de astfel de declarații, când cuvintele altcuiva nu aveau legătură cu ce simțeai legat de propria persoană.
Asfel de declarații, împreună cu retragerea iubirii, ignorarea sau critica constantă, pot distruge stima de sine a unui om, formând un gol interior care se umple cu rușine toxică în legătură cu cine este cu adevărat persoana.
Mintea logică poate face diferența între adevăr și mesajele negative, dar mintea emoțională va repeta deseori aceste declarații precum o mantră.
Internalizăm aceste mesaje negative până când devin parte din identitatea noastră. Asta este rușinea toxică!
Ce se întâmplă cu rușinea toxică?
Poate fi dificilă dezvoltarea unor relații autentice de lungă durată, atunci când în interiorul persoanei se dezvoltă un sentiment adânc de rușine toxică. Poți crede că partenerul/a sau prietenii te vor abandona atunci când vor afla cine ești cu adevărat. Te poți izola și chiar evita complet relațiile, ceea ce duce la singurătate, afirmând propria credință negativă că: “Eu nu merit iubire.”
Rușinea toxică poate dezvolta emoții negative sau dificile precum:
- furie față de sine sau față de ceilalți
- ură sau milă de sine
- îngrijorare, anxietate și teamă
- tristețe, depresie sau o perspectivă negativă în legătură cu viitorul
- jenă
Rușinea toxică poate dezvolta perfecționismul, ca o încercare de a dovedi propriei persoane și celorlalți că ești într-adevăr valoros. Deseori perfecționismul este o modalitate de a ascunde trăsături negative și de a părea în fața celorlalți ca o persoana hotărâtă, de succes și motivată.
Lauda de sine și vanitatea pot însoți perfecționismul ca o modalitate de a crea sau demonstra eul ideal.
Rușinea toxică și comportamentele nocive
Este dificil să te simți nefericit în legătură cu propria persoană, iar strategia rușinii toxice de a te ascunde, poate fi obositoare. Din cauza aceasta oamenii care simt rușine toxică pot dezvolta mecanisme nesănătoase de adaptare, precum:
- abuz de substanțe
- auto-vătămare
- tulburări de alimentație
- surmenaj
Rușinea toxică împiedică dezvoltarea personală deoarece menținerea aparențelor blochează conștiența de sine și vindecarea. Din această cauză este important să recunoaștem semnele rușinii toxice pentru a începe procesul de vindecare.
Cred că sufăr de rușine toxică; ce pot face?
Este esențial să devii conștient de poveștile pe care le repeți în legătură cu tine. De asemenea, este important să înțelegi că este necesar un efort constant pentru a dezlega și clarifica aceste povești bine înrădăcinate. Nu te poți aștepta ca peste noapte să decizi că rușinea toxică a dispărut complet. Este necesară practica.
De fiecare dată când te auzi vorbind negativ, precum: “Nu contez pentru nimeni. Nu mă va iubi nimeni cu adevărat,” oprește-te un moment. Pune-ți întrebarea: este adevărat? Cuvintele cui le repet? Apoi vezi dacă îți poți oferi o altă perspectivă și spune-ți: “Nu este adevărat! Bunica mă iubește; sora mea mă iubește; câinele meu mă iubește!”
Avem nevoie să luăm o pauză în timpul unui atac al rușinii și să analizăm realist ceea ce se întâmplă. Ciclurile rușinii toxice pot provoca mecanismele de atac-fugă-blocaj, mai ales când apar în conversații în contradictoriu cu cei apropiați. Practic, rușinea blochează funcționarea naturală a creierului deoarece se oprește partea logică și mecanismele de supraviețuire preiau controlul.
Dacă reușim să luăm o pauză pentru a analiza ceea ce se întâmplă, ne oferim oportunitatea de a opri spirala rușinii și să aducem logica înapoi în conversație.
Când ești pregătit/ă să aprofundezi subiectul, poți alege să lucrezi cu un terapeut în care ai încredere, pentru a descoperi cauzele profunde ale rușinii toxice, de ajutor în procesul tău de vindecare.
Compasiunea poate fi un antidot pentru rușinea toxică
Este timpul pentru dezvoltarea mușchilor compasiunii! Când ne aflăm în rușine toxică putem pierde empatia față de sine și ceilalți. Ne considerăm răi prin natură și îi privim pe ceilalți cu scepticism și îndoială. Un prim pas pentru a începe să contracarăm rușinea este să ne răspundem cu compasiune atunci când greșim. Eșecurile ca și reușitele, fac parte din condiția umană.
Să te ierți atunci când greșești și să te tratezi cu înțelegere și empatie îți poate ajuta creierul să revină la starea naturală de homeostazie și să iasă din modul de supraviețuire și anxietate. De asemenea, să te conectezi cu alți oameni prin intermediul compasiunii îți va îmbunătății relațiile – și este sănătos pentru creierul și emoțiile tale.
Suntem mai empatici cu alți oameni atunci când ne acceptăm cu înțelegere imperfecțiunile!
Referințe:
Diane Poole Heller (2021). Toxic Shame: What It Is and What to Do about It.
Sursa: https://dianepooleheller.com/toxic-shame-what-it-is-and-what-to-do-about-it/
